Slujiri misionare în Danemarca

with Niciun comentariu

 

În aceste zile, Preasfințitul Părinte Episcop Macarie al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, vizitează mai multe comunități de români din Danemarca. Sâmbătă, 20 octombrie 2018, ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie în parohia românească din Vejle-Kolding și l-a instalat protopop în Protopopiatul Iutlanda-Centru pe părintele Marius-Marcel Coisin. După slujbă, un copil al unei familii de români a primit Taina Sfântului Botez. Tot sâmbătă, Preasfințitul Părinte Macarie a săvârșit Taina Sfântului Maslu în parohia românească din Esbjerg și a sfințit Icoana Maicii Domnului – Vindecătoarea.

Duminică, 21 octombrie 2018, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica parohiei românești din Aarhus, instalându-l protopop în Protopopiatul Iutlanda-Nord pe părintele Mihai Radu Crăciunescu.

După slujbă a avut loc conferința cu tema „Legea românească, credința creștină și unitatea de neam” susținută de părintele profesor Gheorghe Holbea de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București. Sfinția Sa și-a început alocuțiunea cu un citat din opera Mitropolitului Antonie Plămădeală: „Poți pleca dintr-o casă, poți pleca dintr-o țară, dar nu poți pleca din tine însuți. Porți cu tine peste tot și casa și țara, așa cum îți porți și sufletul și trupul. Porți cu tine nostalgii din care se țes fără de încetare punți de dor care te leagă de satul, de pajiștea și de pădurea de acasă, de vecini și de neamuri, de tine însuți cel rămas acasă, în strămoși…”

Referindu-se la identitatea românească și creștină , părintele Holbea a spus: „Nu știm alt caz în care formarea poporului să fie într-atât de legată de Biserică și afirmăm acest lucru fără niciun triumfalism, ci cu responsabilitatea moștenitorilor față de tradiția bogată a părinților. De la început, poporul creștin al acestor locuri a dat martiri, cuvioși și sfinți ierarhi. Sfântul Mucenic Sava de la Buzău, Sfinții Mucenici Epictet și Astion, Sfinții Cuvioși Ioan Casian și Gherman, Sfinții Ierarhi ai Tomisului care au participat la primul Sinod Ecumenic sunt doar cele mai cunoscute repere ale unei prezențe creștine mărturisitoare și luminoase.

Această prezență lucrătoare care încheagă laolaltă un neam lipsit de putere militară și politică este singura explicație pentru care el trece nevătămat, mai bine de o mie de ani, prin toate încercările istoriei, rămânând la fel de creștin și, prin urmare, la fel de român. Într-adevăr, nu în organizarea politică, nu în forța armatelor, nici în bogăția comerțului sau a meșteșugurilor își găsește poporul român seva pentru a nu fi înghițit de vicisitudinile istorice. În Biserică, în tinda mănăstirilor, în credința Domnului Hristos Cel Mort și Înviat, aici găsim taina prin care un popor „invizibil”, dacă istoria este limitată doar la cumul de izbânde armate, traversează o perioadă atât de îndelungată de frământări, păstrându-și intacte limba, credința, legea strămoșească”.

Leave a Reply