Sfântul Ierarh Swithun (15 Iulie)

with Niciun comentariu

Sfântul Swithun este unul dintre cei mai cinstiţi sfinţi ierarhi din nordul Europei, fiind protectorul oraşului şi al catedralei din Winchester, Anglia, dar și al oraşului şi al catedralei din Stavanger, Norvegia, unde vreme de câteva sute de ani s-au păstrat o parte din moaştele sale (braţul său). Sfinţii Ierarhi Calinic de la Cernica şi Swithun de Winchester sunt şi ocrotitorii parohiei noastre ortodoxe române din Stavanger, Norvegia.

Sfântul Swithun s-a născut în jurul anului 800, în Wessex, iar după ce a devenit monah, apoi ieromonah, a fost foarte iubit şi căutat de numeroși credincioşi datorită înţelepciunii şi vieţii sale virtuoase. Datorită râvnei, smereniei şi jertfelniciei sale şi-a câştigat repede renumele de misionar şi ajutător al celor din nevoi, fiind vestit pentru cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În această perioadă a ajuns şi mentorul regelui Aethelwulf de Essex şi a fiului acestuia, Alfred. Înainte de a fi ales episcop, a fost stareţ al mănăstirii catedrale din Winchester. Conform cronicilor, a fost un mare ctitor de biserici, acolo unde lipseau, şi un sârguincios restaurator al celor care necesitau reparaţii. Numele său se leagă şi de construirea unui pod pe latura de est a oraşului Winchester. În timpul lucrărilor, obişnuia să vină să supravegheze şi să muncească alături de oameni pentru a-i stimula să lucreze cât mai bine. Una dintre minunile săvârşite de sfânt a avut loc în acest răstimp, când câțiva muncitori au distrus cu răutate coşul plin cu ouă al unei bătrâne neputinciose, care supravieţuia din vânzarea ouălor. Sfântul Swithun îi dojeneşte părinteşte, apoi repară coşul cu tot ceea ce era în el.

În anul 852, Swithun a fost ales episcop de Winchester, reuşind în perioada păstoririi sale să aducă cât mai multe suflete pe calea mântuirii. La mijlocul secolului al IX-lea, oraşul Winchester era nefortificat şi adesea atacat de vikingi, arhiereul lui Hristos fiind cunoscut şi pentru construirea unui zid protector în jurul oraşului, salvându-l, astfel, de atacatori.

La începutul lunii iulie 862, ierarhul a trecut la cele veşnice. La cererea lui, a fost îngropat lângă zidul de nord al catedralei, pentru ca trecătorii să calce pe locul în care sălăşluia trupul său, iar picăturile de ploaie să cadă de pe streaşină pe mormântul său. După mai multe minuni care s-au săvârşit la mormântul său, sfintele sale moaşte au fost scoase şi mutate în interiorul catedralei din Winchester, care a devenit, prin Sfântul Swithun, unul dintre locurile cele mai cercetate de pelerinii din nordul Europei.

Leave a Reply