Centrul de pelerinaje
Pelerinaj pe urmele Sfântului Rege Martir Olav în orașul Trondheim din Norvegia

În zilele de 27 și 28 iulie 2012 Preasfințitul Părinte Episcop Macarie al Europei de Nord împreună cu clericii și credincioșii ortodocși de diferite naționalități a participat la tradiționalul pelerinaj din orașul Trondheim, în cinstea Sfântului Rege Martir Olav (995-1030), creștinătorul Norvegiei.

Vineri, 27 iulie 2012, arhiereul și pelerinii s-au rugat în străvechea biserică de piatră, ridicată pe platoul unde a fost martirizat Regele Olav, din localitatea Stiklestat, de lângă Trondheim. Pelerinii s-au închinat la piatra pe care a stat trupul sfântului după primirea cununii muceniciei dar și la frumoasă icoană bizantină a Sfântului Olav, dăruită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, în anul 2003, când a participat ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei la lucrările organizate la Trondheim de Conferinţa Bisericilor Europene. Sâmbătă, 28 iulie 2012, Preasfinţitul Părinte Episcop Macarie al Europei de Nord a slujit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți români și ruși, în biserica luterană din orașul Trondheim, Norvegia, care găzduieşte cele două parohii ortodoxe, cea română şi cea rusă, Sfântul Olav fiind patronul celor două parohii. Parohia ortodoxă română îi are ca ocrotitori şi pe Sfinţii Voievozi Ștefan cel Mare şi Neagoe Basarab.

Viaţa Sfântului Rege și Martir Olav a fost scrisă de poetul şi istoricul norvegian Snorri Sturlason (1179-1241) în Cronica regilor Norvegiei. Olav s-a născut în anul 995 şi încă de tânăr a devenit războinic viking, remarcându-se repede ca lider şi strateg. I-a urmat la domnie tatălui său, având sub stăpânire largi părţi din Norvegia. Pe când era adolescent a intrat în slujba Ducelui Richard al II-lea al Normandiei unde a avut primele contacte cu creştinismul, iar în cele din urmă, adânc marcat de spiritualitatea creștină, a primit Botezul. În urma unei viziuni, navighează în 1015 spre nord, iar după mai multe bătălii a devenit rege peste cea mai mare parte a Norvegiei.

Sfântul Olav a adus în ţinuturile scandinave patru episcopi saxoni pentru a-i creştina pe vikingi. Poporul a fost botezat, iar păgânismul a dispărut treptat. Regele Olav a călătorit de-a lungul Norvegiei, împreună cu episcopii săi, a ţinut adunări cu poporul, iar viaţa creştină a început să înflorească şi să se dezvolte.

În acest context, Regele Knut al Danemarcei şi al Angliei a ridicat pretenţii asupra Norvegiei, şi-a atras de partea sa pe rebelii păgâni norvegieni şi au format armată împotriva lui Olav. Sfântul rege a fost nevoit să părăsească Norvegia în anul 1028, fugind prin Suedia spre Novogrod, în Rusia, unde a fost bine primit de către Marele Cneaz Iaroslav cel Înţelept. Ducele rus era căsătorit cu o prinţesă vikingă, fiica Regelui Olav al Suediei, Irina, care la bătrâneţe va deveni monahie, sub numele de Ana, fiind apoi trecută de Biserică în rândul sfintelor femei cuvioase din calendarul creştin ortodox.

La 29 iulie 1030, Olav şi armata sa depăşită numeric, s-au luptat la Stiklestat, lângă Trondheim, cu trupele daneze unite cu cele ale rebelilor norvegieni. În timpul luptei, regele a căzut sub lovitura de secure a unui rebel păgân, rostind cuvintele: „O, Doamne, mântuieşte!”. Securea, ca simbol al martiriului Sfântului Olav, este purtată până astăzi pe uniforma armatei regale norvegiene.

La mormântul Sfântului Rege Martir Olav s-au săvârşit mai multe minuni, apoi sfintele sale moaşte au fost scoase din mormânt, fiind nestricăcioase şi cu bună mireasmă, şi au fost strămutate în biserica Sfântul Clement din Trondheim, devenită Catedrala Nidaros. Acest loc, datorită minunilor săvârşite la moaştele sfântului, a devenit unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din nordul Europei.

Imagini de la acest eveniment puteți găsi aici.

 
Pelerinaj scandinav la Sfinţii tămăduitori din Grecia (18-25 iunie 2012)

Anul acesta Centrul de Pelerinaje al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, „Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodeşti” a organizat în perioada 18-25 iunie 2012 un pelerinaj în Grecia la Sfinţii tămăduitori. Grupul nostru format din 80 de pelerini din Suedia, Danemarca şi Norvegia, între care patru preoţi de la Stockholm, Oslo, Copenhaga şi Herning, a fost condus de Preasfinţitul Părinte Episcop Macarie al Europei de Nord. Pelerinajul se înscrie în cadrul manifestărilor duhovniceşti ale anului 2012, consacrat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române „Sfântului Maslu şi îngrijirii bolnavilor”.

Ziua 1: Cu emoţie şi bucurie sfântă ne-am îndreptat marţi, 19 iunie, înspre mănăstirea cu hramul „Buna Vestire”, de pe Colina Neprihăniţilor din regiunea Atica, din localitatea Nea Makri, la 30 de kilometri de Atena. Un drum îngust, dar bătătorit de mulţi pelerini! Aici sunt adăpostite moaştele unui sfânt, descoperite în chip minunat, la 3 ianuarie 1950, de către o călugăriţă evlavioasă, cuvioasa Macaria, care mai apoi a devenit şi stareţa mănăstirii. Pe scurt, Sfântul Efrem este grabnic ajutător pentru cei deznădăjduiţi, depresivi şi mai ales pentru dependenţii de droguri. Există sute de mărturii, cuprinse în scris, cu privire la minunile şi arătările sfântului. Interesant pentru noi este faptul că s-a arătat, în anii 70, unui puşcăriaş grec din Stockholm, închis pe nedrept şi l-a ajutat să se elibereze, iar unei credincioase din grupul nostru i-a fost tămăduită în chip minunat mâna bolnavă.

Ne-am continuat drumul spre Portul Atenei, Pireus, de unde am luat un vas de croazieră spre mănăstirea cu hramul „Sfânta Treime” din insula Eghina, fondată de Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul (1846-1920), canonizat în anul 1961. Aici este unul dintre cele mai mari locuri de pelerinaje din Grecia. Sfântul Nectarie este cunoscut pentru desele tămăduiri de cancer. Ca încredinţare a acestei lucrări a sfântului stau miile de mărturii din toată lumea.

După ce ne-am întors la Atena am încheiat ziua cu vizita la Acropole şi la Areopagul de unde a predicat Sfântul Apostol Pavel, în urmă cu aproximativ 1960 de ani. Cuvântarea Sfântului Pavel, despre Dumnezeul necunoscut şi despre învierea morţilor este consemnată în cartea Faptele Apostolilor. Aici, în urma cuvântării Apostolului neamurilor, s-a convertit Sfântul Dionisie, fost filosof păgân, devenit mai apoi primul episcop al Atenei şi unul dintre cei mai de seamă autori patristici. Ziua s-a încheiat în rugăciune, cu lectura din cartea Faptele Apostolilor a Preasfinţitului nostru Părinte Episcop Macarie şi cu binecuvântarea sa arhierească, în vederea splendidă a Atenei de pe Acropole, la chindie, când soarele după osteneala zilei, îşi cunoaşte apusul său rânduit de Dumnezeu, ca dar nouă, spre slava Sa.

Ziua 2: Miercuri, 20 iunie, a început urcuşul, de-a lungul Golfului Corint din Marea Ionică, până sus, la mănăstirea construită în cinstea Sfântului Cuvios Patapie, la o altitudine de 700 metri în munţii Geraneia, la 14 kilometri distanţă de localitatea Loutraki, dincolo de oraşul apostolic al Corintului. Mănăstirea s-a construit în 1952, după aflarea moaştelor Sfântului Cuvios Patapie. Actualmente este o mănăstire în care vieţuiesc 40 de maici. Sfântul Patapie a vieţuit în Tebaida Egiptului, în secolul IV, apoi a plecat la Constantinopol, iar astăzi trupul său intact şi plin de mireasmă şi daruri duhovniceşti se află în peştera-paraclis din această mănăstire. Sfântul Cuvios Patapie este cunoscut pentru tămăduirile săvârşite asupra bolavilor de cancer dar mai ales a celor demonizaţi. Lucrul acesta l-am văzut şi noi cu ochii noştri.

Ne-am continuat drumul, şerpuind spiralic spre vârful muntelui Chelmos care se află pe orizontală, la 10 kilometri de oraşul Kalavrita, iar pe verticală la 1000 metri de Mare. Am admirat straiele vegetale ale muntelui şi sus am ascultat dialogul purtat de rândunelele ce zboară în înaltul albastru. Mănăstirea Marea Peşteră (Mega Spileo), o peşteră scoasă din propria sălbăticie şi sfinţită în anul 362 de către doi fraţi cuvioşi, Simeon şi Teodor, în urma unei minuni. Aici a fost găsită una dintre cele mai vechi icoane ale Maicii Domnului, numită acum Panaghia Megaliospiliotissa de care Tradiţia spune că a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca.

Deşi am descălecat de pe aceşti munţi care par mai mult înfipţi în cer decât în pământ, mintea a rămas la cele înalte, fiindcă la Patras, în Peninsula Peloponezului, am contemplat minunata catedrală care adăposteşte moaştele Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat şi ocrotitorul României. Ne-am închinat la moaştele sale dar şi la fragmentele din crucea în formă de X pe care şi-a încununat apostolatul. Aici am fost întâmpinaţi de Înaltpreasfinţitul Părinte Hrisostomos, Mitropolitul de Patras, iubitor al sfinţilor şi prieten al românilor. Atât Înlatltpreasfinţitul Mitropolit Hrisostomos cât şi Preasfinţitul Episcop Macarie au scos în evidenţă legătura dintre popoare şi comunităţi prin Sfinţii Bisericii dreptmăritoare, Apostolul Andrei fiind şi ocrotitorul tinerei noastre Episcopii Ortodoxe Române a Europei de Nord. Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Hrisostomos a evocat cu bucurie evenimentul aducerii moaştelor Sfântului Apostol Andrei de anul trecut, din toamnă, în Patriarhia Română, la invitaţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Am încheiat ziua cu slujba vecerniei în catedrala veche din Patras, unde ne-am închinat la locul martiriului şi la mormântul Sfântului Apostol Andrei, împărăşindu-ne apoi din aghiasma care curge lin din izvorul Sfântului Andrei, aflat la demisolul bisericii.

Ziua 3: Joi, 21 iunie, am pornit pe apă, spre unul din sfinţii din vechime, mare ierarh şi teolog prin trăire şi mărturisire, anume Sfântul Spiridon al Trimitundei, făcătorul de minuni. Insula Kerkyra sau Corfu, în care îi sunt depuse moaştele întregi de mai bine de 500 de ani, plasată între azurele ape ale Egeii, pare în cer, ca un nor plutitor, ce revarsă har asupra celor aflaţi în nevoi. Am mers apoi la catedrală, unde ne-am închinat la moaştele Sfintei Împărătese iconodule Teodora, căreia i se datorează biruinţa cultului icoanelor din anul 842, când a fost instaurată şi Duminica Ortodoxiei (prima duminică din Postul Mare), împărtăşindu-ne până astăzi din lumina frumoaselor, odihnitoarelor şi tămăduitoarelor icoane ortodoxe. În drum spre casa de oaspeţi am găsit şi alte biserici, care adăpostesc nenumărate alte sfinte moaşte, de la alţi mari sfinţi ai Bisericii. Astfel Corfu este insula bogăţiilor duhovniceşti iar Sfinţii o veghează!

Ziua 4: Vineri, 22 iunie, parcă ne-am aşezat în telefericele manuale şi în coşuleţele prin care se accesa în vechime complexul de mănăstiri al Meteorelor de lângă oraşul Kalambaca, fiindcă autocarele noastre, ca orişice maşină, cu greu au izbutit să urce tărâmul ce odinioară aducea numai eroi ai credinţei şi nevoitori. În acest loc ne-am simţit mai acasă fiindcă am întâlnit în zonă mulţi localnici aromâni, care de sute de ani păstrează identitatea lor de neam, înrudită cu a noastră.

Prima mănăstire vizitată a fost Marea Meteoră, cea mai reprezentativă dintre toate, cu hramul „Schimbării la Faţă” a Mântuitorului Iisus Hristos care adăposteşte o istorie bogată dar şi zbuciumată. Deşi iniţial un schit fondat în 1388 de către un cuvios alungat de turci din Muntele Athos, Sfântul Atanasie, un împărat bizantin, Ioan Vresis Paleologul, călugărit cu numele Ioasaf, a restaurat chinovia care apoi a adunat 300 de călugări. Ne-am închinat la moaştele celor doi sfinţi întemeietori şi la alte nenumărate sfinte moaşte. Am contemplat în taină minunata zidire arthitecturală împodobită cu o pictura murală deosebită şi simplitatea în care s-au nevoit aici ostaşii lui Hristos.

Am continuat pelerinajul pe înălţimi până la a doua mănăstire închinată Sfântului Întâiului Martir şi Arhidiacon Ştefan. Aici ne-am închinat la creştetul Sfântului Ierarh Haralambie, un sfânt iubit pretutindeni, grabnic ajutător împotriva epidemiilor şi protector al animalelor domestice care deservesc nevoilor omului. În această mănăstire ne-am bucurat în mod deosebit de primirea călduroasă şi ospeţia maicii stareţe Hristonimfi şi a soborului de călugăriţe.

Ziua 5: Sâmbătă, 23 iunie, a fost ziua în care am parcurs cei mai mulţi kilometri, simţind nevoinţa pelerinajului mai pround, ca reamintire că suntem pe urmele unor sfinţi nevoitori, care s-au înfrânat de la multe pentru o dragoste mai înaltă şi mântuitoare. Aşa am ajuns la Veria, vechea Beree din Macedonia, prin care a trecut şi predicat Sfântul Apostol Pavel, după ce a fost alungat din Tesalonic. Faptele Apostolilor, capitolul 17, 10-15 ne spune că aici a fost foarte bine primit şi omenit, asemenea cum s-a întâmplat şi cu noi pelerinii. Părintele Arhimandrit Grigorie, călugăr român care slujeşte în Mitropolia de Veria şi părintele Arhimandrit Sosipatru, aromân de origine, ne-au întâmpinat şi ospeţit înainte de a merge să ne închinăm, dat fiind că am venit de la o distanţă mare. Am vizitat catedrala mitropolitană din Veria unde sunt adăpostite moaştele Sfântului Cuvios Antonie cel Nou, un sfânt local din veacul al X-lea, dar foarte cunoscut ca tămăduitor al persoanelor cu boli psihice. Moaştele sale tămăduitoare nu se află din întâmplare aici, ci în urma unei minuni pe care a făcut-o sfântul: a oprit carul cu rămăşiţele sale pământeşti în locul casei sale părinteşti, unde astăzi s-a construit catedrala. Am mers apoi în locul în care a predicat Sfântul Pavel şi ne-am bucurat de cuvintele duhovniceşti şi de ospitalitatea gazdelor noastre.

Ne-am continuat drumul spre Tesalonic, oprindu-ne în Peninsula Halkidiki, mai precis în oraşul cerului, cum se traduce numirea greceasca a Uranopolisul-ui, unde Maica Domnului a făcut să fim aşteptaţi de barca care avea să ne ducă în jurul Sfântului Munte al Atonului. De aici a început simfonia om-natură, o simfonie la care cred că fiecare dintre noi am fost martori pentru prima dată: pescăruşii care zburau deasupră-ne şi delfinii ce jucăuşi conduceau vaporaşul spre mănăstirile athonite. Cele 3 ore au înlesnit ca fiecăre dintre noi să răscolim cunoştinţele şi conştiinţele, spusele, minunile şi întâmplările, căderile şi ridicările specifice vieţuirii de mai bine de un mileniu pe această peninsulă a Sfântului Munte. Deşi nu am putut ajunge şi la mănăstiri, chiar şi privindu-le, a fost îndeajuns.

Plecând din Halkidiki, nu am părăsit duhul Muntelui Athos, fiindcă am fost aşteptaţi, de aceeaşi ocrotitoare a Sfântului Munte şi a noastră a tuturor, de Maica Domnului, în mănăstirea Suroti, de lângă Tesalonic. Aici părintele Paisie Aghioritul, a cărui rămăşite odihnesc în incinta mănăstirii, a rânduit ca şi noi, deşi am ajuns foarte târziu încât în mod normal nimeni nu mai intra, să putem accede poarta mănăstirii, să ne închinăm la moaştele Sfântului Cuvios Arsenie Capadocianul şi să ascultăm slujba privegherii, care mai mult se şoptea, să nu deranjeze pacea locului. Am reuşit mai apoi să trecem şi pe la catedrala din Tesalonic, unde se află moaştele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie izvorâtorul de mir.

Ziua 6: Duminică, 24 iunie, deşteptătorul, după ce ne-a pregătit în toate aceste zile, retează cu putere din coada nopţii ce se retrage alene şi face să fie zori pentru noi, care aveam să parcurgem preţ de câteva ore un drum urcând spre mănăstirea Kato Xenia, unde se păstrează un fragment din cinstitul brâu al Maicii Domnului care a făcut diverse minuni, atât împăraţilor şi împărăteselor bizantine, slujitorilor altarului, celor din cinul monahal dar şi oamenilor simpli, care au cerut ajutorul Preamilostivei. Brâul a fost adus şi în Ţara Româneasă Medievală cât şi în România modernă şi contemporană, săvârşindu-se nenumărate minuni. Biserica Ortodoxă a acordat o cinste deosebită acestei relicve şi a rânduit un cult special, aşa cum a făcut-o şi pentru cinstitul şi de viaţă făcătorul lemn al Sfintei Cruci, pomenind cu priveghere în ziua de 31 august punerea în raclă a Brâului Maicii Domnului, eveniment ce s-a petrecut în secolul X, şi de atunci în fiecare an.

Tot în această mănăstire de maici din Mitropolia Dimitriadei, care este cumva la mijlocul distanţei dintre Atena şi Tesalonic, se păstrează şi o preţioasă icoană, făcătoare de minuni, de la care vine şi numele mănăstirii. Icoana Maicii Domnului Xenia, adică străina, a fost numită aşa fiindcă venea dintr-un loc străin, necunoscut...cine ştie, poate din Ţările Române care atât de mult au contribuit la susţinerea acestor mănăstiri greceşti de la Meteora, din Athos şi alte părţi, comori duhovniceşti ale Bisericii Universale.

Aici, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Ignatios al Dimitriadei, s-a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească şi ne-am ospătat din Cel Care a dat şi dă har şi face posibile toate aceste minuni. Fiind Praznicul Naşterii Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, în cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Părinte Episcop Macarie s-a referit la cel de-al doilea mijlocitor al creştinilor, după Maica Domnului, la Sfântul Ioan Botezătorul, Prietenul Mirelui Bisericii, şi a mulţumit tuturor pentru frumoasa primire şi găzduire. Şi aici am găsit două vieţuitoare românce, chemate de Maica Preasfântă să slujească în acestă mănăstire, ca „străine”, miile de pelerini români ce vin cu evlavie în acest loc. Mai mult, contribuţiile noastre la Ortodoxia universală nu aparţin doar trecutului, ci şi prezentului, fiindcă mozaicul de la intrarea în mănăstire s-a făcut prin contribuţia şi donaţiile pelerinilor români.

După ce am fost ospătaţi şi cinstiţi cu îndestulare, din puţinul maicilor, am pornit spre insula Evia, să ne închinăm la moaştele Sfântului Ioan Rusul, un sfânt din Rusia secolului al XVIII-lea, care prin martiriu a rămas în Grecia ca să ajute oamenii depretutindeni. Este un sfânt tămăduitor de boli, în special de cancer şi grabnic ajutător. Am poposit aici cu multă rugăciune, fiind primiţi de sfânt, dar şi noi primindu-l la rândul nostru în inimă. Aşadar, pelerinajul deschis de Sfântul Efrem cel Nou s-a încheiat cu Sfântul Ioan Rusul. Ajunşi acasă, la provocările şi greutăţile zilnice, simţim prezenţa şi ocrotirea sfinţilor, la care fiecare dintre noi am ajuns fie şi cu un minim de jertfă, dar cu un maxim de răsplată.

Imagini de la acest pelerinaj puteţi găsi aici.

Au consemnat: Ierom. Avraam Gînju, Copenhaga şi Pr. Marius-Alin Ţeican, Oslo

 
Tabăra de la Tismana pentru tinerii români din Episcopia Europei de Nord

 

Mâine se încheie, la Mănăstirea Tismana, tabăra organizată de Centrul de tineret „Sfântul Voievod Ştefan cel Mare” al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord. Între tinerii români veniţi din Suedia, Norvegia şi Danemarca se află şi Preasfinţitul Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord.

„În acest an catehetic al familiei creştine, am hotărât ca tabăra organizată de Centrul de tineret „Sfântul Voievod Ştefan cel Mare” al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, în Complexul turistic „Sfântul Cuvios Nicodim” de la Mănăstirea Tismana, să se desfăşoare sub genericul: „Familia creştină, bucuria firească a vieţii în Hristos”. Grupul din această tabără a fost constituit din adolescenţi, tineri şi familii tinere, însoţite de copiii lor, din Suedia, Norvegia şi Danemarca. Aceştia au avut prilejul să stabilească legături de suflet între ei, însă această manifestare duhovnicească le-a facilitat realizarea unor frumoase contacte şi cu tinerii din alte locuri din diasporă şi cei din ţară care au participat în aceste zile, în tabere, aici la Tismana. Întâlnirile cu părinţii duhovnici din ţară i-au ajutat să înţeleagă importanţa naşterii familiei în Hristos şi în Biserică, fiindcă întemeierea unei familii este cel mai important eveniment din viaţa omului căsătorit. Pregătirea pentru întemeierea familiei trebuie să înceapă de timpuriu, încă din perioada adolescenţei, iar tinereţea responsabilă trebuie să fie marcată de căutări şi de prietenii menite să sporească bucuria vieţii noastre în Hristos.

Programul duhovnicesc al taberei (Sfânta Liturghie, rugăciunea în comun, spovedania şi convorbirile cu duhovnicii, pelerinajele la mănăstirile din zonă) a fost conjugat cu cel recreativ (atelierele de creaţie, drumeţiile, vizitele la obiectivele culturale şi tradiţionale din zonă, jocurile sportive). Astfel, tinerii noştri se vor putea întoarce în Europa de Nord, mai întăriţi sufleteşte pentru a da bună mărturie într-o societate atât de secularizată cum este cea scandinavă”, a declarat pentru „Ziarul Lumina” Preasfinţitul Episcop Macarie.

Imagini din aceasta tabară puteți găsi aici.

www.basilica.ro

 
Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord organizează o tabără cu tineretul episcopiei la Mănăstirea Tismana din Oltenia, în perioada 9-16 iulie 2011

Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord organizează la Mănăstirea Tismana din Oltenia, în perioada 9-16 iulie 2011, o tabără cu tineretul episcopiei.

Amănunte legate de organizarea acestei tabere aflați aici.

Formularul de inscriere se poate descarca de aici.

 
Pelerinaj în Țara Sfântă și la Muntele Sinai, 18-28.09.2010

În perioada 18-28 septembrie 2010 Centrul de pelerinaj Sfântul Antipa de la Calapodești al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, în colaborare cu Agenţia Basilica Travel a Patriarhiei Române, a organizat un pelerinaj în Ţara Sfântă şi la Muntele Sinai. Grupul de pelerini format din preoți și credincioși din țările scandinave, a fost condus de Preasfințitul Părinte Episcop Macarie al Europei de Nord.

În aceste zile de pelerinaj, Preasfinţitul Părinte Macarie împreună cu preoţii care l-au însoţit au săvârşit Dumnezeiasca Liturghie la Nazaret, Ierusalim şi Ierihon.

Pelerinajul se înscrie în cadrul manifestărilor duhovniceşti și pastorale dedicate Anului omagial al Crezului Ortodox și Autocefaliei românești în Patriarhia Română.

Fotografii de la acest pelerinaj puteţi găsi aici.

 
Pagina 1 din 2

ICOANA ZILEI

CALENDAR ORTODOX

Catedrala

construimcatedrala.ro