Anul de har al Domnului

Episcopia Europei de Nord, pentru care am fost întronizat ca păstor în 6 iulie 2008 la Stockholm, reprezintă o mică corabie care doreşte împreună cu preoţii noştri să adune în jurul altarului pe toţi credincioşii români ajunşi pe aceste meleaguri pentru o viaţă mai bună. În ţara runelor şi a mânăstirilor medievale s-a aprins o lumină de Paşti, o mică candelă a Nordului, de la care mulţi îşi vor putea reaprinde credinţa şi nădejdea. În acest minunat cadru al Europei de Nord, unde am ales să trăim, chiar dacă dorul de casă ne copleşeşte uneori, prin credinţă trebuie să depăşim tristeţile înstrăinării, care ar trebui să devină prilej binecuvântat şi mântuitor de  răscumpărare a timpului. În fiecare an, prin calendarul său, care reprezintă un adevărat tablou al sărbătorilor din timpul unui ciclu de 365 de zile, Biserica îşi invită credincioşii să se înnoiască, să urce din slavă în slavă, din lumină în lumină, primind învăţăturile Evangheliei şi rememorând principalele fapte ale istoriei creştine. Fiecare sărbătoare reînnoieşte şi actualizează evenimentul pe care-l simbolizează, readucându-l din trecut şi făcându-l contemporan celor care-l prăznuiesc. Sărbătorile ne sunt de folos în măsura în care contribuim şi noi la aceasta, printr-o pregătire şi o dispoziţie sufletească pe măsura lor.

Anul liturgic este pentru noi un mijloc special de unire cu Hristos. Fiecare Euharistie ne uneşte în mod personal cu Hristos, pentru că El Însuşi este Cel Care oferă şi Care Se oferă nouă credincioşilor. De asemenea, fiecare rugăciune a noastră de oameni botezaţi, membri ai Trupului mistic al lui Hristos, participă la rugăciunea Lui, Care este Capul acestui Trup. În cursul anului liturgic suntem chemaţi să retrăim întreaga viaţă a lui Hristos: de la Crăciun la Paşti, de la Paşti la Rusalii suntem îndemnaţi să ne unim cu Hristos Care Se naşte, creşte, suferă, pătimeşte, moare, triumfă şi insuflă Biserica Sa. Anul liturgic îi dă un chip lui Hristos în noi, de la naşterea sa până la statura omului desăvârşit. Într-un anume sens, anul este Hristos Însuşi, Soarele dreptăţii, luminându-ne şi încălzindu-ne sufletele cu strălucirea bunătăţii Sale dumnezeieşti.

În afara ciclului de sărbători care se raportează direct la Iisus Hristos Domnul nostru, anul bisericesc cuprinde şi sărbătorile închinate sfinţilor, membrii proslăviţi ai Trupului lui Hristos. Sfinţenia lor, cărora cei mai mulţi le purtăm numele, este o strălucire a sfinţeniei lui Hristos Însuşi. Sărbătorirea unui sfânt înseamnă sărbătorirea unui har special iradiind de la Hristos Însuşi asupra sfântului şi asupra noastră; înseamnă a-L sărbători pe Domnul într-unul din aspectele Sale particulare reprezentat prin acest sfânt; înseamnă a intra în relaţia de rugăciune care uneşte acest sfânt cu Hristos spre folosul nostru duhovnicesc. Sărbătorile Domnului înnoiesc mistic faptele minunate ale vieţii Sale, iar sărbătorile sfinţilor actualizează în chip mistic viaţa lor, folosinţele lor, jertfa lor ca participare la viaţa, patima, moartea şi învierea Mântuitorului nostru. Astfel, anul liturgic are o singură ţintă, pe Iisus Hristos, atât prin sărbătorile Sale, cât şi prin cele ale sfinţilor Săi.

Când privim acest calendar să ne gândim că Dumnezeu ne mai dăruieşte un an spre mântuire, căci prin intermediul anului liturgic ne sunt oferite mari haruri şi prilejuri duhovniceşti de mântuire. Viaţa liturgică este un mijloc prin care dobândim Împărăţia cerurilor iar participarea noastră la ea este falsă şi goală dacă calendarul exterior nu este dublat şi de unul lăuntric şi dacă faptele vieţii lui Hristos, reprezentate prin intermediul fiecărei sărbători, nu se regăsesc înnoite mistic în sufletul nostru. Anul liturgic îşi dobândeşte adevăratul sens în măsura în care este închinare în duh şi în adevăr.

Şi acest an al păstoririi mele pentru românii ortodocşi din această de Dumnezeu păzită eparhie, doresc să fie tuturor un an de har şi de mântuire, plin de roade ale bunătăţii şi dragostei!