Scrisoarea pastorală a Preasfințitului Părinte Episcop Macarie la Sărbătoarea Învierii Domnului – 2014

with Niciun comentariu

 

„Scara virtuților și împărtășirea de roadele Învierii”

 

† Macarie

Din harul lui Dumnezeu, Episcop al românilor ortodocși din Europa de Nord, Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal și iubiților credincioși și credincioase, sfântă îmbrățișare pascală și salutul binecuvântat ,,Hristos a înviat!’’

 

Iubiți frați și surori în Hristos Cel Răstignit și Înviat,

Hristos a înviat!

În acest pelerinaj duhovnicesc al Postului am trecut din treaptă în treaptă, din bucurie în bucurie, din lumină în lumină, din slavă în slavă. Ne-am poticnit uneori, dar nu ne-am descurajat, am fost încercați, însă ne-am întărit și, mai mult, am căzut și ne-am ridicat, ajungând acum la limanul cel neînviforat și mult așteptat al prăznuirii Paștilor. Hristos ne binecuvântează astăzi toată osteneala, îmbrățișându-ne și încununându-ne întru biruința Învierii Sale.

Urcușul nostru spre Înviere se aseamănă cu o scară spre înălțimi. De altfel, Duminica a IV-a din Postul Mare este închinată Sfântului Cuvios Ioan care și-a primit apelativul de „Scărarul” de la minunata sa carte numită Scara Raiului sau Scara virtuților. Deși a fost scrisă pentru monahii nevoitori împreună cu el în Muntele Sinai, la cumpăna secolelor al VI-lea și al VII-lea, Scara a influențat hotărâtor spiritualitatea creștină, fiind citită nu doar în mănăstiri, ci și în casele creștinilor, în mod deosebit în perioada Postului Mare.

Cuviosul Ioan Scărarul descrie lupta noastră duhovnicească urcând treizeci de trepte către cer, prin curățirea de patimi și împlinirea poruncilor dumnezeiești. În cântările Triodului, Cuviosul Ioan este numit el însuși scară a virtuților. „Întărind ca niște trepte virtuțile, spre cer te-ai suit cu adevărat luminând, prin dreapta credință, la adâncul cel nemăsurat al privirii la cele de sus, biruind toate pândirile demonilor, și păzești pe oameni de vătămarea lor, o, Ioane, scara virtuților; și acum te rogi, să se mântuiască robii tăi ”1.

 

Iubiți credincioși și credincioase,

Când a alcătuit lucrarea Scara virtuților, Cuviosul Ioan din Sinai a avut ca reper scara văzută de Patriarhul Iacob în teofania de la Betel, în locul pe care l-a numit „casa lui Dumnezeu” și „poarta cerului“ (Facerea 28, 17). Ne aducem aminte din Vechiul Testament cum Iacob pentru a scăpa de mânia fratelui său, Isav, fiind îndemnat și de părinții săi, Isaac și Rebeca, a plecat în pribegie spre Mesopotamia, în Haran. „Ajungând însă la un loc, a rămas să doarmă acolo, căci asfințise soarele. Și luând una din pietrele locului aceluia și punându-și-o căpătâi, s-a culcat în locul acela. Și a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe ea. Apoi, S-a arătat Domnul în capul scării și i-a zis: «Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, și Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pământul pe care dormi ți-l voi da ție și urmașilor tăi. Urmașii tăi vor fi mulți ca pulberea pământului și tu te vei întinde la apus și la răsărit, la miazănoapte și la miazăzi și se vor binecuvânta întru tine și întru urmașii tăi toate neamurile pământului. Iată, Eu sunt cu tine și te voi păzi în orice cale vei merge; te voi întoarce în pământul acesta și nu te voi lăsa până nu voi împlini toate câte ți-am spus»“ (Facere 28, 11-15).

La slujbele din săptămâna Floriilor, în lecturile biblice vechi-testamentare, sunt menționate și câteva episoade din viața Patriarhului Iacob, căruia înainte de a fi retrimis în țara sa natală a Canaanului, Dumnezeu îi spune: „Eu sunt Dumnezeul Cel ce ți S-a arătat în Betel, unde Mi-ai turnat untdelemn pe stâlp și unde Mi-ai făcut făgăduință. Acum ridică-te deci, ieși din pământul acesta și mergi în pământul tău de naștere și Eu voi fi cu tine” (Facerea 31, 13).

Scara din viziunea Patriarhului Iacob de la Betel o prefigurează și pe Fecioara Maria, fiind numită Scara cerească pe care S-a pogorât Fiul lui Dumnezeu la noi. De aceea, în iconografia bizantină Patriarhul Iacob poartă sulul cu însemnarea: „Eu în vis scară te-am văzut pe tine, Fecioară, de la pământ ajungând până la dumnezeiescul cer“.

 

Iubiții mei fii și fiice duhovnicești,

În pictura exterioară de pe zidul nordic al Mănăstirii bucovinene Sucevița se păstrează, din secolul al XVI-lea, una dintre cele mai vaste și mai profunde reprezentări iconografice a conținutului cărții Sfântului Ioan Scărarul, a Scării dumnezeiescului urcuș. Mai mulți călugări urcă cele peste 30 de trepte, indicate prin virtuțile creștine, unii se țin cu mâinile încleștate de scară sau atârnați cu încheieturile genunchilor de trepte, iar alții se prăbușesc neputincioși în hăul prăpastiei, fiind răpiți cu furie de înfricoșătorii demoni.

Obositorul urcuș pe scară al nevoitorilor este însoțit de șase rânduri de îngeri. Ordinea, armonia, lumina, evlavia, bucuria și iubirea stăruitoare, împărtășite de șirurile cetelor îngerești din triunghiul ascendent, contrastează cu haosul, groaza, bezna, vrăjmășia, răutatea și ura puterilor întunecate dezlănțuite în văzduhul din triunghiul descendent. În fresca de la Sucevița impresionează numărul mult mai mare al îngerilor, față de acela mai puțin numeros și dezorientat al necuraților, ceea ce arată grija și ocrotirea Atotmilostivului Dumnezeu față de făptura umană, prin duhurile Sale slujitoare.

Îngerii din primul rând țin cununile strălucitoare deasupra creștetelor asceților care urcă spre cer, iar cel care ajunge pe ultima treaptă este încununat întru biruință, în timp ce Hristos, aflat la vârful scării, îl prinde cu încredere de mâna dreaptă, trăgându-l spre înaltele sfere ale Împărăției Sale. Între ultimele trepte ale scării apare o distanță neașteptat de mare, aproape imposibil de parcurs, deslușindu-se astfel capătul urcușului greu de trecut și răsplata celor care s-au împodobit cu marea virtute teologică a iubirii. Tragică este imaginea unui ascet aflat spre această ultimă treaptă, atârnând cu capul în jos, pe punctul de a se prăbuși în abisul unde se chinuiesc cei din întunericul cel mai din afară, care n-au răspuns iubirii lui Hristos.

 

Preaiubiții mei,

Împlinirea virtuților doar printr-o nevoință lipsită de duh lăuntric nu este suficientă. În fiecare virtute trebuie să se întâlnească darul lui Dumnezeu cu efortul omului și cu disponibilitatea de a fi în comuniune cu Dăruitorul și prin El cu întreaga creație. Viața duhovnicească înseamnă sinergie, adică împreună-lucrare dinamică între harul lui
Dumnezeu și libertatea noastră, iar Duhul Sfânt este lucrătorul. Nu putem ajunge doar prin noi înșine la măsura la care ne cheamă Iisus Hristos de a fi desăvârșiți precum Tatăl Cel ceresc (Matei 5, 48), ci numai prin harul Duhului Sfânt, întru curățirea și sfințirea vieții noastre.

Sfântul Ioan Scărarul în Cuvântul al XXX-lea, v. 10 din cartea sa Scara se întreabă: „Dacă fața celui iubit ne preschimbă în chip vădit pe toți și ne face luminoși, veseli și neîntristați, ce nu poate face fața Stăpânului, când vine în chip nevăzut, în sufletul curat?”2. Așadar, iubirea în Hristos este cea care face ca tot efortul duhovnicesc să ducă la împlinire prin împărtășirea cu Tainele Împărăției.

În acest an în care Sfântul Sinod ne îndeamnă să medităm responsabil la Taina Spovedaniei și la Taina Sfintei Euharistii, se cuvine să căutăm mai stăruitor înțelegerea modului în care lepădarea de păcat, dobândirea iertării și angajamentul pe scara virtuților ne poate apropia și mai mult de o împărtășire personală și comunitară, deplin conștientă, cu Sfintele Taine.

Să cerem Mântuitorului Hristos ‒ Izvorul vieții ca lumina Învierii Sale să ne călăuzească pașii spre desăvârșire și tot urcușul duhovnicesc să fie cu folos pentru noi înșine și pentru toți cei care caută alături de noi mântuirea.

Hristos a Înviat!

 

Cu binecuvântare și dragoste părintească,

al vostru fierbinte rugător către Domnul și de tot binele voitor,

† Episcopul Macarie

 

 

Note:

  1. Triodul, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2010, pp. 378-379.
  2. Leastvița sau Scara Raiului de Ioan Scărarul, ediție jubiliară dedicată Sfântului Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei, autorul traducerii, Editura Trinitas, Iași, 2007, pp. 324-325; Filocalia, vol. IX, trad. Pr. Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2013, p. 487.

 

 

Dată în Reședința noastră episcopală din Stockholm, Suedia, la Praznicul Învierii Domnului, în anul mântuirii 2014.

Leave a Reply