Cuvântul Preasfințitului Părinte Macarie la hirotonia sa întru arhiereu

with Niciun comentariu

 

Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, 

Vinerea Luminată, 2 mai 2008

 

„Cel ce va bea din apa pe care Eu i-o voi da, nu va mai înseta în veac, că apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viață veșnică” (Ioan IV, 14)

 

Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre,

Onorate oficialități,

Preacuvioși și Preacucernici Părinți,

Iubiți credincioși,

Hristos a înviat!

Praznicul de astăzi ne cheamă să ne împărtășim încă o dată din izvorul cel dătător de viață al lui Hristos Cel Înviat, prin Maica Domnului, care este izvor de tămăduiri tocmai pentru că a născut pe Izvorul vieții, Cel pe care moartea nu L-a ținut și prin Învierea Sa toți am primit vindecare. Maica Preacurată ca o icoană a desăvârșitei slujiri ne îndeamnă și pe noi astăzi, ca oarecând pe Leon împăratul, să-i urmăm, adâncindu-ne în slujire și purtând pe mâinile noastre apa cea vie, care poate să potolească setea și să lumineze ochii poporului lui Dumnezeu, precum pe cei ai orbului vindecat la izvorul ei cel făcător de minuni.

Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii își are începutul în minunea săvârșită de Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu în pădurea din apropierea Constantinopolului, în secolul al V-lea, prin împăratul Leon cel Mare, care căuta să slujească un semen de-al său, orb și însetat. Prin această minune trebuie să înțelegem că Fecioara Maria rămâne izvorul nesecat al minunilor împărtășite nouă, mai ales când suntem în slujirea aproapelui nostru.

Cu aceste simțăminte față de „Cea mai înaltă decât cerurile”, m-am apropiat și eu astăzi spre a fi hirotonit arhiereu la acest sfânt altar al Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca, la care m-am învrednicit a sluji în ultimii ani, altar aflat sub ocrotirea ei, rugând-o să facă și din mine izvor de apă vie, prin Dumnezeiescul har, „cel ce totdeauna pe cele neputincioase le vindecă și pe cele cu lipsă le împlinește”. Arhierescul har care mi s-a împărtășit astăzi prin lucrarea Înaltpreasfințiților și Preasfințiților Părinți plinește chemarea mea la această slujire încredințată de Hristos, Arhiereul mântuirii noastre, prin Sfântul Sinod, pentru nou înființata episcopie a Europei de Nord.

Românii stabiliți în Peninsula Scandinavă, înainte și după 1989, și organizați în câteva comunități parohiale în Suedia, Norvegia și Danemarca, au primit binecuvântarea și susținerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și a Sfântului Sinod al Bisericii Mame de a întemeia pentru ei această episcopie. Astfel, în ședința de lucru a Sfântului Sinod din 5 martie 2008, am fost ales la cârma acestei nou înființate eparhii.

Văzând încrederea ce mi s-a acordat din partea tuturor ierarhilor Sfântului Sinod al Bisericii noastre, am convingerea că așa cum astăzi m-au înconjurat spre a mă învrednici de slujirea arhieriei, mă vor susține și pe mai departe, cu rugăciunea și cu sfatul, în misiunea pastorală la care am fost chemat. Sunt conștient atât de măreția harului împărtășit, cât și de povara jugului pe care l-am luat, urmând îndemnul Mântuitorului Iisus Hristos: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți afla odihnă sufletelor voastre. Că jugul Meu este bun și povara Mea este ușoară.” (Matei XI, 29-30).

Cred că înființarea unei noi eparhii ridică multe probleme și surprize, însă tot așa cred că prin răbdare, înțelepciune și multă rugăciune fiecare problemă își poate afla soluția și rezolvarea ei. Cu aceste gânduri îmi îndrept inima și slujirea de părinte și frate către preoții și credincioșii care m-au propus Sfântului Sinod de a le deveni întâistătător, asigurându-i de întreaga mea disponibilitate și jertfelnicie.

Întrucât eparhia noastră este compusă din comunități răsfirate și aflate în minoritate în întreaga Peninsulă Scandinavă, o să avem ca prioritate atât unitatea întru credință a românilor din nordul Europei, cât și statornicirea legăturilor de conviețuire și colaborare cu celelalte comunități confesionale și etnice. Se impune să avem în atenție în special tinerii, mulți dintre ei născuți acolo sau plecați de timpuriu din țară, care au nevoie să li se împărtășească atât credința, cât și limba și tradițiile strămoșilor noștri, ca moștenire binecuvântată. De aceea socotim că episcopia noastră trebuie să devină un centru de cultură și spiritualitate românească, menit să polarizeze toți factorii capabili să susțină această nobilă lucrare care înseamnă: școli parohiale, activități sociale, culturale și duhovnicești, o catehizare susținută în rândul credincioșilor și o deschidere spre dialog cu celelalte Biserici.

Mulțumesc mai întâi Dumnezeului nostru Cel Slăvit în Treime pentru că m-a făcut vrednic pentru această înaltă slujire în treapta arhieriei. Mulțumesc Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu pentru toată ocrotirea și pentru această zi preaminunată  a prăznuirii ei, în care m-am împărtășit de acest mare dar.

Mulțumesc membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care m-au ales aproape cu unanimitate de voturi ca episcop al românilor din Europa de Nord și îi asigur că voi păstra, voi susține și voi propovădui unitatea Bisericii și învățătura sfintelor dogme și canoane.

Cu profundă recunoștință și considerație îmi îndrept mulțumirile către Preafericitul nostru Părinte Daniel, Patriarhul României și Președintele Sfântului Sinod, pentru încrederea și dragostea părintească pe care mi-a acordat-o, „fără să disprețuiască tinerețile mele”. Misiunea pe care astăzi o încep, nădăjduiesc să aducă roade care să ofere bucurii Sfântului Sinod și mângâiere Preafericitului nostru Părinte Patriarh Daniel. Mesajul transmis și darul oferit de Preafericirea Sa este încă o binecuvântare și încurajare care mă va însoți în noua mea slujire arhierească. Preasfințitul Părinte Ciprian Câmpineanul, episcop-vicar patriarhal, delegatul Preafericirii Sale care a dat citire mesajului, merită de asemenea toate mulțumirile și recunoștința noastră pentru dragostea cu care m-a propus și m-a susținut în tot acest demers al devenirii mele de acum.

Cele mai alese sentimente de gratitudine și mulțumire le îndrept în acest moment spre Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Bartolomeu al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, lângă care am crescut duhovnicește din fragedă vârstă și care m-a luat colaborator apropiat prețuind tinerețile mele. Încrederea Înaltpreasfinției Voastre încă de la început m-a responsabilizat și m-a motivat ca să mă străduiesc cât mai mult la formarea mea duhovnicească și intelectuală. Toate acestea mă vor ajuta în continuare și mă vor determina să lucrez cu și mai multă râvnă pentru a răspunde așteptărilor Înaltpreasfinției Voastre.

Mulțumesc Înaltpreasfințiților Părinți Arhiepiscopi și Mitropoliți Serafim al Germaniei, Europei Centrale și de Nord și Nifon al Târgoviștei pentru tot suportul și ajutorul oferit până acum, încredințându-i de colaborare și solicitându-le sprijinul părintesc.   Mulțumesc Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Andrei al Alba-Iuliei, cel care m-a călugărit și m-a hirotonit întru ierodiacon și ieromonah, precum și tuturor Preasfințiților Părinți din sobor care s-au ostenit să participe la hirotonia mea.

Mulțumesc părinților mei Vasile și Ana care și astăzi cu emoție sfântă sunt alături de mine împreună cu familia, cu copiii, tinerii și locuitorii satului meu natal Spermezeu, înveșmântați în străvechiul port năsăudean.

Mulțumesc Părintelui meu Stareț Ioan Cojanu din Mănăstirea mea de metanie Sfântul Ioan Botezătorul din Alba-Iulia și bunului meu prieten, Arhimandritul Timotei Aioanei, care m-au prezentat la slujba ipopsifierii și mărturisirii de credință pentru primirea marelui har al arhieriei. Mulțumesc preacucernicilor părinți și credincioșilor din Episcopia Europei de Nord prezenți aici, îi mulțumesc Părintelui Toader Doroftei pentru mesajul adresat în numele preoților și credincioșilor din eparhia noastră, și, totodată, adresez calde mulțumiri Părintelui Paroh Constantin Popescu și enoriașilor din parohia noastră Sfântul Macarie cel Mare din Mirfield/Leeds, Marea Britanie, pentru bucuria pe care ne-a făcut-o, fiindu-ne alături astăzi.

Mulțumesc dascălilor mei care m-au îndrumat, începând cu cei din școala primară, din Seminarul Teologic Sfântul Mitropolit Dosoftei din Suceava, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și încheind cu conducătorii științifici ai lucrărilor mele de doctorat, Părintele Profesor Alexandru Moraru de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și Domnul Profesor  Ladislau Gyémánt, decanul Facultății de Studii Europene din Cluj-Napoca.

Domnului Președinte al României și Domnului Ministru al Culturii și Cultelor, care prin reprezentanții lor mi-au adresat aceste frumoase cuvinte, îmi exprim atât mulțumirea cât și speranța colaborării și susținerii reciproce în misiunea comună de a sluji românii din această parte a Europei, care vor trebui sprijiniți pentru a se întări în unitatea, demnitatea și identitatea lor românească și creștină.

Nu pot să nu amintesc prezența Domnului Rector al Universității „Babeș-Bolyai”, căruia îi mulțumesc pentru mesaj, a Domnului Prorector și a celorlalți reprezentanți din viața culturală și academică clujeană. Această simbioză a culturii și credinței, cultivată și fructificată atât de armonios și fecund în cetatea de pe Someș, de care am beneficiat noi tinerele generații, va fi model și poate chiar sprijin în activitatea mea viitoare.

Mulțumesc colegilor, fiilor duhovnicești și tuturor celor care mi-au fost aproape în acești ani, cu care am colaborat împreună aici și în străinătate, asigurându-i de toată aleasa noastră prețuire.

Nu în ultimul rând îmi îndrept gândul și recunoștința către toți părinții mei duhovnicești care de-a lungul vieții m-au povățuit și au fost alături de mine. De sfântă amintire îmi rămâne chipul luminos al Părintelui Cleopa Ilie Arhimandritul, al cărui sfat și binecuvântare au rodit în viața mea.

Fiind elev la Seminarul Teologic din Suceava, într-o dimineață de toamnă, împreună cu distinsul meu Părinte Profesor Constantin Cojocaru am fost primiți în chilia Sfinției Sale din Mănăstirea Sihăstria pentru cuvânt și blagoslovenie. Părintele Cleopa ne-a învăluit cu dragostea și bunătatea sa. Înainte de plecare, provocat de părintele profesor care îi cerea să mă binecuvânteze pentru a deveni un bun preot de mir în Ardeal, Marele Bătrân mi s-a adresat zicând: „Te binecuvântez să ajungi un bun călugăr”. Peste câtva timp, chiar dacă statutul meu nu se schimbase, fiind încă tot în școală, Părintele Cleopa a revenit asupra binecuvântării, nu pentru a schimba, ci pentru a adăuga, zicându-mi: „Să ajungi și un bun episcop”. La ultima noastră întâlnire, înainte de a se muta în veșnicie, mi-a dăruit un șirag de metanii cu care am și fost călugărit și pe care le păstrez cu multă evlavie, nădăjduind că sfaturile și rugăciunile părintelui mă vor însoți în continuare.

Am convingerea că tot ceea ce am cules: învățături, experiențe, binecuvântări și rugăciuni, începând de la părinții care mi-au dat viață, de la profesori și învățăcei, de la arhierei, preoți și credincioși, de la duhovnici și ucenici, culminând cu această Dumnezeiască Taină de care m-a împărtășit Dumnezeu astăzi, iar dumneavoastră toți mi-ați fost alături, îmi va fi cea mai prețioasă zestre cu care să plec de aici spre comunitatea euharistică a eparhiei noastre din nordul Europei. Prezența mea și a episcopiei noastre în aceste ținuturi mai reci și cu mai puțin soare, nădăjduim să înmulțească în inimile tuturor lumina și căldura duhovnicească ce a izvorât din mormântul lui Hristos, Soarele dreptății.

Poate copleșit de aceleași emoții ale Sfântului Apostol Pavel, cel trimis să propovăduiască neamurilor, închei cu arhiereasca lui binecuvântare: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu noi cu toți!” (2 Corinteni XIII, 13).

Amin!

Leave a Reply