Cuvântul Preasfințitului Părinte Macarie, Episcopul Europei de Nord,

with Niciun comentariu

Rostit cu prilejul întronizării sale, 

Stockholm, 6 iulie 2008

  

Iată, vin! Ca să fac voia ta, Dumnezeule!” (Evrei X, 7)

 

Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre,

Eminențele Voastre,

Preacuvioși și Preacucernici Părinți

Excelențele Voastre,

Iubiți frați și surori în Domnul,

Misiunea pe care o încep astăzi, aici între frățiile voastre și împreună cu frățiile voastre, misiune pe care de altfel toți o avem de a ne lucra mântuirea proprie și de a ne sprijini unii pe alții în vederea mântuirii, nu este deloc ușoară și după cum ar spune Părintele Rafael Noica, „această misiune nu este grea, ci imposibilă, dar harul lui Dumnezeu o împlinește”. Dumnezeu ne-a rânduit pe noi oamenii să împlinim această slujire dumnezeiască, însă El este Cel care o lucrează și o desăvârșește prin noi. De aceea primul simțământ pe care doresc să-l mărturisesc este acela de cutremur și de mulțumire că Dumnezeu a ales să săvârșească această lucrare a arhieriei Lui prin mine, aici în această nouă eparhie a românilor din Europa de Nord.

Sunt conștient că atât eu, cât si frățiile voastre, vom putea împlini această dumnezeiască slujire ținând seama de cele două condiții. Prima, aceea pe care Însuși Hristos Și-a întemeiat lucrarea Sa în lume: „M-am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis pe Mine” (Ioan VI, 38), deci ascultarea Lui de Tatăl și implicit a noastră de Hristos, în chip ierarhic, după cum El Însuși a poruncit: „Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, și cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine” (Luca X, 16), iar a doua, care decurge din ascultare, este unitatea de credință.

Sprijinindu-mă pe rugăciune și pe slujirea liturgică, vin aici în mijlocul dumneavoastră spre a vă fi păstor, părinte și frate, tuturor preoților și credincioșilor români din această parte a Europei, asigurându-vă de toată disponibilitatea, jertfelnicia și dragostea mea. Adăugând la toate acestea râvna și devotamentul frățiilor voastre, cred că eparhia noastră poate deveni o adevărată vatră de unitate și spiritualitate românească. Întrucât episcopia noastră este compusă din comunități răsfirate și aflate în minoritate în întreaga Peninsulă Scandinavă, o să avem ca prioritate atât unitatea întru credință a românilor din nordul Europei, cât și statornicirea legăturilor de conviețuire și colaborare cu celelalte comunități confesionale și etnice. Se impune să avem în atenție în special tinerii, mulți dintre ei născuți aici sau plecați de timpuriu din țară, care au nevoie să li se împărtășească atât credința, cât și limba și tradițiile strămoșilor noștri, ca moștenire binecuvântată. De aceea socotim că episcopia noastră trebuie să devină un centru de cultură și spiritualitate românească, menit să polarizeze toți factorii capabili să susțină această nobilă lucrare care înseamnă: școli parohiale, activități sociale, culturale și duhovnicești, o catehizare susținută în rândul credincioșilor și o deschidere spre dialog cu celelalte Biserici.

Mulțumesc mai întâi de toate Atotputernicului Dumnezeu, Cel slăvit in Treime, pentru viața și darurile de care m-a învrednicit și pentru această slujire pe care o încep acum, rugându-L sa mă însoțească și să mă ocrotească și pe mai departe. Mulțumesc Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu care ca o Maică Preamilostivă m-a ocrotit și la al cărei praznic am primit marele har al arhieriei.

Mulțumesc membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care m-au ales aproape cu unanimitate de voturi ca episcop al frățiilor voastre, al românilor din Europa de Nord, acordându-mi încredere și dragoste frățeasca.

Cu profundă recunoștință și considerație îmi exprim mulțumirile Preafericitului nostru Părinte Daniel, Patriarhul României și președintele Sfântului Sinod, pentru îndrumarea, dragostea și sprijinul părintesc care mă însoțesc și aici în Peninsula Scandinavă. Am convingerea că încrederea pe care Preafericitul nostru Părinte Patriarh Daniel a investit-o în mine va aduce roade iar sfaturile Preafericirii Sale vor fi mereu o călăuză în slujirea încredințată. Mesajul transmis și darul oferit de Preafericirea Sa sunt încă o binecuvântare ce mă va întări în această misiune.

Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei și Exarh Patriarhal, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care este considerat de noi susținător permanent al acestei episcopii nou înființate, îndrumând și sprijinind încă din fașă ideea și aspirațiile comunităților românești de a înființa aici această eparhie, va fi socotit mereu de noi „nașul” și darul lui Dumnezeu pentru Scandinavia. Pentru toată osteneala și dragostea cu care ne-a înconjurat, îi mulțumim și îi suntem recunoscători.

Mulțumesc Înaltpreasfințitului nostru Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Serafim al Germaniei, Europei Centrale și de Nord pentru înțelegere, rugăciune și încrederea pe care mi-a oferit-o, încredințându-l de colaborare frățească. În același timp, țin să mulțumesc și să-i asigur de toată dragostea și recunoștința mea pe părinții ierarhi care mi-au fost îndrumători și susținători: Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Bartolomeu al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului; Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Iosif al Europei Occidentale și Meridionale; Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Andrei al Alba Iuliei; Preasfințitul Părinte Episcop-Vicar Patriarhal Ciprian Câmpineanul și, totodată, mulțumesc tuturor fraților arhierei din sobor care au împodobit cu dragostea și osteneala lor acest praznic: Preasfințitului Ambrozie, Episcopul Giurgiului; Preasfințitului Siluan, Episcopul românilor din Italia; Preasfințitului Timotei, Episcopul românilor din Spania și Portugalia și Preasfințitului Episcop-Vicar Sofian Brașoveanul.

Adresându-mă reprezentanților Bisericilor Ortodoxe Surori, le mulțumesc pentru prezență și cred în împărtășirea comună a slujirii noastre de aici. În mod special, astăzi se cuvine să mulțumesc Preasfințitului și fratelui întru slujire, Dositei, Episcopul sârbilor din Scandinavia și Marea Britanie, care ne-a primit și ne-a oferit cu atâta dragoste posibilitatea acestei mărețe sărbători.

Domnului Președinte al României, Domnului Prim-Ministru al Guvernului României precum și Doamnei Ambasador în Suedia care mi-au adresat aceste frumoase cuvinte îmi exprim atât mulțumirea, cât și speranța susținerii reciproce in misiunea comună de a sluji românii din această parte a Europei care așteaptă sa fie sprijiniți de noi și întăriți în unitatea, demnitatea și identitatea lor românească și creștină. Totodată, îmi îndrept mulțumirile mele către autoritățile de stat și locale, cât și către popoarele scandinave care i-au primit pe români, înțelegându-le și nevoile lor sufletești.

Salut cu bucurie prezența cu care ne onorează reprezentanții Bisericilor Evanghelică Luterană și Romano-Catolică și țin să vă asigur de toată deschiderea mea spre dialog pentru a afla soluții de colaborare și sprijin reciproc.

Mulțumesc părinților mei Vasile și Ana și familiei, părintelui paroh Ioan Simeon Buta și tinerilor din satul meu natal Spermezeu care sunt de față, înveșmântați în străvechiul nostru port năsăudean, și care au adus astăzi cu ei mireasma cântărilor noastre de acasă. Părintelui Arhimandrit Timotei Aioanei și părinților arhimandriți,  Părintelui Paroh Constantin Popescu și enoriașilor din Parohia noastră Sfântul Macarie cel Mare din Anglia și celorlalți preacucernici părinți din sobor care au venit din țară precum și Preacuvioaselor Maici Starețe Stavroforele Teodora și Veronica dimpreună cu viețuitoarele din obștea Mănăstirilor Florești și Dobric le mulțumesc pentru osteneala de a-mi fi astăzi alături. Mulțumesc de asemenea corului de cameră „Psalmodia Transylvanica” al Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, condus de Părintele profesor Vasile Stanciu, care a oferit o dimensiune aparte acestui eveniment unic pentru noi.

Le mulțumesc tuturor părinților duhovnicești și dascălilor mei și nu în ultimul rând prietenilor și apropiaților pe care îi asigur în continuare de toată prețuirea și dragostea noastră. Mulțumesc dumneavoastră tuturor celor ce ați trudit pentru ca această manifestare românească să fie atât de bine organizată.

În final, mă adresez din nou, vouă preoților și credincioșilor, care de astăzi în mod oficial mi-ați fost încredințați spre păstorire și pe care vă asigur că voi veghea ziua și noaptea lucrarea de mântuire, păstrând și propovăduind „cu timp și fără timp”(II Timotei IV, 2) unitatea Bisericii în învățătura sfintelor dogme și canoane. Toate greutățile inerente acestui început le încredințez Mântuitorului Iisus Hristos, Arhiereul Cel veșnic, și mă străduiesc să privesc asemenea Sfântului Apostol Pavel, rostind ca și el în fața încercărilor: „Nimic nu iau în seamă și nu pun nici un preț pe viața mea, numai să împlinesc calea mea și slujba mea pe care am luat-o de la Domnul Iisus, de a mărturisi Evanghelia harului lui Dumnezeu” (Faptele Sfinților Apostoli XX,  24).

Leave a Reply