Cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte Bartolomeu, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului,

with Niciun comentariu

Rostit cu ocazia hirotoniei întru arhiereu a Cuviosului Părinte Arhimandrit Macarie Drăgoi, Episcopul ales al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, 

Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, 

Vinerea Luminată, 2 mai 2008

 

Îmi revine îndatorirea de a spune câteva cuvinte, pe de o parte, în calitate de gazdă a acestui eveniment bisericesc  și, pe de altă parte, în calitate de părinte duhovnicesc al noului episcop – cel mai tânăr membru, la ora actuală, al Sfântului Sinod. În calitate de gazdă, pentru că am fost bucuros să-mi dau acordul ca această catedrală să fie locul pentru hirotonia noului episcop al românilor din Europa de Nord, iar în calitate de părinte duhovnicesc, pentru că l-am preluat în inimă pe Macarie Drăgoi, pe Marius Drăgoi, încă din vremea când era seminarist și venea îmbrăcat în costumul național din Spermezeu, purtând în fruntea procesiunilor crucea sau drapelul național.

Se trage dintr-o admirabilă familie de țărani din Spermezeu, am fost în casa părinților săi, îi cunosc neamurile, îi cunosc pe sătenii de acolo, cărora le-am sfințit biserica, și de aceea actualul Preasfințit Macarie mi-a intrat la inimă. Șase ani de zile a fost secretarul meu de cabinet, vreme în care a putut să cunoască stilul meu de a lucra, felul de a primi oamenii  – notând că eu niciodată  nu le-am spus subordonaților mei „subalterni”, ci colaboratori. Nici pe el nu l-am considerat un subaltern, ci un colaborator mai tânăr, care mai avea nevoie de sfaturi. Ei bine, dragă Preasfințite Macarie, dacă ai avut câte ceva bun de învățat și de la mine, în acești șase ani, te rog să le păstrezi. Sunt un om cu o experiență, am trecut prin multe în viață  – și bune și mai puțin bune –  și L-am lăudat pe Dumnezeu pentru tot ceea ce mi-a dat. A înțeles părintele Macarie, Preasfințitul de astăzi, că credința nestrămutată în Dumnezeu, iubirea față de aproapele, speranța – care nu trebuie să te părăsească niciodată, însoțită  –  ei bine, și de simțul umorului, în sensul de a nu lua nimic în tragic și de a primi totul cu seninătate –  sunt virtuți pe care ar trebui să le aibă orice slujitor al Bisericii.

Preasfințite Macarie, n-aș vrea să-ți dau sfaturi multe, pentru că va avea cine să ți le dea. Începând de ieri, nu te mai afli în subordinea mea canonică;  începând de astăzi, te afli în subordinea canonică a Înaltpreasfințitului Serafim. Este bine să menționez că noi, ca popor român, am intrat în Europa întâi prin Biserică, adică prin cele două mitropolii care au luat ființă una în Germania, pentru Europa Centrală și de Nord, și o alta, cu sediul la Paris, pentru Europa Occidentală și Meridională. Și aceasta,  datorită faptului că emigrația românească s-a înmulțit la cifra milioanelor. Să știți că nu preoții preced credincioșii, ci credincioșii au nevoie de preoți și-i cer. Întâi se formează comunitatea credincioșilor, și după aceea vine preotul și apoi episcopul. Iar românii din diaspora au cerut să se organizeze în parohii și au cerut preoți. Li s-au trimis, iar când aceștia au avut, la rândul lor, nevoie de organizare, atunci s-au instituit cele două mitropolii cu doi mitropoliți în frunte. Părintele Macarie, Preasfințitul de astăzi, este rodul acestui proces al intrării Bisericii Ortodoxe Române și al românilor în Europa. Uniunea a venit mai târziu, suntem bucuroși de ea, așa după cum podul de flori de pe Prut nu a fost suficient, a trebuit să intervină Biserica, să reactiveze Mitropolia Basarabiei care să țină canonic de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Prin această mitropolie, noi, România, suntem prezenți în Basarabia, în actuala Republică a Moldovei.  Iată, deci, procesul larg care se desfășoară sub patronajul Bisericii noastre. De aceea, Preasfințite Macarie, eu nu ți-aș spune decât atât:

Ești tânăr, dar mă gândesc la cuvintele Sfântului Apostol Pavel spuse lui Timotei: Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea. Vei avea mai multe de învățat pe lângă ceea ce ai deprins până acum, vei continua studiile teologice, ești deja un etnolog calificat de către specialiști (am fost bucuros să-ți urmăresc și această preocupare cărturărească), dar în principal vei fi păstor. E bine să știi un lucru esențial: relația dintre păstor, adică episcop, și preoți pe de o parte, dintre episcop și enoriași, pe de altă parte, este și trebuie să fie una paterno-filială. Episcopul nu este „stăpânul” (deși în limbajul liturgic ni se spune uneori „stăpân”), nu este stăpânul turmei sale, ci păstorul, îndrumătorul, conducătorul și apărătorul ei. Ne spune Mântuitorul Hristos: Păstorul cel bun își pune viața pentru oi. Păstorul sau episcopul care fuge atunci când vede lupul, se închide în casă și tremură de spaimă, nu mai este și nu mai merită să fie păstor! Să meargă undeva, la altă stână, să facă ascultare.  Confruntările noastre mai noi sunt  infiltrarea unor lupi în turmele noastre, îmbrăcați în piei de oaie. Aici păstorul trebuie să aibă abilitatea de a-i identifica și de a-i alunga din turmă, așa încât, Preasfințite Macarie, a păstori înseamnă și blândețe, înseamnă și înțelepciune, dar și curaj! A amintit Domnul Rector Andrei Marga de sacrificiu. Un păstor care nu va fi în stare să-și dea viața pentru turma sa, nu este un adevărat păstor! Ține minte, te rog, pune la inimă aceste lucruri! Ți le spune un om bătrân. Trăim vremuri în care trebuie să fim treji ziua și noaptea. Ciobanul care adoarme lângă turmă nu este un adevărat cioban. Ești păstor, ești cioban, și nu uita că în ierarhia bisericească ai și un baci, iar baciul este Mitropolitul Serafim. Să-l cinstești, să-l respecți, să-l asculți, și de câte ori crezi că nu ești suficient ție, cere-i sfatul. Este om nu doar în vârstă, dar cu experiență, și mai cu seamă cu experiența diasporei.

Așa încât, Preasfințite, repet, până ieri ai fost eclesiarhul acestei catedrale, misiune și slujbă pentru care țin să te felicit și să-ți mulțumesc. Ai fost cel mai bun eclesiarh în ultimul deceniu, ai iubit biserica aceasta, ai înzestrat-o cu tot  ce era de trebuință, ieri ai dat în primire inventarul,  de  mâine va fi un alt eclesiarh,  așa încât ultima ascultare ți-ai îndeplinit-o în chip strălucitor. Mergi mai departe, la alte dimensiuni și alte răspunderi. Să-ți dea Dumnezeu putere, să-ți dea Dumnezeu tinerețe duhovnicească, să-ți dea Dumnezeu mântuire sufletului și puterea de a contribui și la mântuirea păstoriților tăi.

Așa să-ți ajute Dumnezeu!

Leave a Reply